Forma nasului și felul în care circulă aerul prin interior sunt strâns legate. O deviație a septului, o valvă nazală slăbită sau cornetele mărite pot schimba atât aspectul exterior, cât și calitatea respirației.
Prin nas, aerul este curățat de particule, încălzit și umezit înainte să ajungă în plămâni. Oasele, cartilajele, septul și mucoasa participă deopotrivă la conturul nasului și la menținerea căilor nazale deschise.
Structurile care pot bloca aerul
Septul nazal separă cele două fose nazale și este alcătuit din os și cartilaj. Atunci când se curbează, una dintre căile nazale poate deveni mai îngustă. Unele persoane nu au simptome, însă altele observă că o nară se înfundă mai des, apar sângerări, respirația devine zgomotoasă în timpul somnului sau ajung să doarmă aproape mereu pe aceeași parte.
Cornetele nazale se află pe pereții laterali ai nasului și sunt acoperite de mucoasă. În cazul alergiilor sau al rinitei cronice, acestea se pot mări și pot accentua senzația de congestie.
Un alt punct important este valva nazală, cea mai îngustă zonă prin care trece aerul. După un traumatism sau o intervenție chirurgicală, pereții acesteia își pot pierde stabilitatea și se pot deplasa spre interior la inspirație. Academia Americană de Otolaringologie consideră disfuncția valvei nazale o cauză frecventă a obstrucției nazale.
Uneori, problema poate fi observată chiar în oglindă: la o inspirație profundă, una dintre nări se îngustează vizibil. Blocajul poate apărea după o lovitură, inclusiv una aparent minoră, sau poate exista încă din copilărie și deveni mai evident odată cu trecerea anilor. Accidentele și sporturile de contact se numără printre cauzele întâlnite frecvent.
Când forma influențează respirația
Septul, oasele și cartilajele oferă nasului susținere, dar contribuie și la păstrarea spațiului necesar pentru circulația aerului. Dacă una dintre aceste structuri este modificată, pot apărea în timp sforăitul, senzația că o nară este permanent blocată sau respirația pe gură în timpul nopții.
O rinoplastie planificată corect trebuie să țină cont de sept, de cartilaje și de valva nazală, astfel încât remodelarea nasului să nu reducă spațiul respirator. Atunci când există atât o nemulțumire legată de aspect, cât și o problemă funcțională, medicul poate indica rino-septoplastia. Procedura combină modificarea formei nasului cu îndreptarea septului, în cadrul aceleiași intervenții.
Operația nu este necesară pentru orice deviație. Ea poate fi luată în calcul atunci când simptomele afectează somnul, efortul fizic sau activitățile obișnuite. Dacă obstrucția este provocată în principal de alergii ori inflamație, tratamentul poate începe cu spălături nazale cu soluție salină și medicamente antialergice.
Efectele respirației pe gură
Când respiri frecvent pe gură, aerul nu mai trece prin etapa de filtrare și umezire realizată de nas. Pot apărea uscăciunea gurii, iritația gâtului, respirația neplăcută dimineața și un somn întrerupt.
Pauzele observate de partener în timpul respirației nocturne, trezirile cu dureri de cap sau senzația de oboseală după somn pot indica apnee în somn și necesită o discuție cu medicul. La copii, respirația orală persistentă se poate asocia cu modificări ale arcadei dentare și ale mușcăturii. La adulți, corectarea respirației poate crește confortul, dar nu schimbă structura osoasă a feței.
Cum se stabilește cauza
La consultație sunt analizate simptomele, eventualele alergii și istoricul traumatismelor. Examinarea poate fi completată, în funcție de caz, prin:
- endoscopie nazală, realizată cu ajutorul unei camere subțiri;
- evaluare alergologică;
- investigații imagistice;
- fotografii standardizate, utile pentru planificarea intervenției.
Spray-urile decongestionante nu trebuie utilizate pe termen lung. În general, sunt recomandate pentru cel mult cinci zile consecutive, deoarece folosirea prelungită poate provoca rinită medicamentoasă, o formă de congestie întreținută chiar de produs.
Rinoplastia poate îmbunătăți respirația atunci când blocajul are o cauză structurală, precum deviația de sept sau prăbușirea valvei nazale. În schimb, septoplastia vizează peretele din interiorul nasului și, de regulă, nu modifică forma exterioară.
Ca orice intervenție chirurgicală, rinoplastia poate fi urmată de edem, sângerare, infecție, asimetrii sau persistența dificultăților de respirație. Aceste riscuri sunt discutate înaintea deciziei operatorii. Dr. Porumb Șerban, care are expertiză internațională, poate evalua dacă simptomele au o cauză anatomică și ce opțiuni există pentru corectarea ei.
